FULGERE
FULGERE = descărcări electrice, care apar între nori, sau între nori și pâmânt.
FORMAREA FULGERELOR
Sunt mai multe teorii în legătură cu formarea fulgerelor, dar teoria cea mai răspândită este teoria coliziunii. În interiorul norilor sunt picături de apă și mici particule de gheață, care sunt în mișcare. Aceste mișcări permanente sunt facilitate de curenții ascendenți și descendeși din interiorul norilor. Aceste picături de apă și cristale de gheață se lovesc (ciocnesc) unul de celălalt, astfel în nori se formează încărcări pozitive și negative. Încărcările pozitive se acumulează în partea superioară a norului, iar cele negative în partea inferioară. Cănd aceste încărcări pozitive și negative devin prea mari (sau ajung mai aproape unul de celălalt), se produce o descărcare electrică, care neutralizează aceste încărcări. Distingem 2 tipuri de descărcări:
1. între nori (cloud-cloud, sau CC), când descărcarea se face în interiorul unui nor, sau mai rar între 2 nori apropiate.
2. între nor și pământ (cloud to ground, sau CG), când descărcarea se face între nor și suprafața pământului. Aceste descărcări se mai numesc și ”trăsnete”.
FULGERELE NOR-PĂMÂNT (CG)
Din partea negativă (în general baza) norilor pornește o pre-descărcare (pre-fulger), care ionizează aerul în calea sa. Pre-descărcarea nu se propagă linear, ci prin mici salturi, în direcții diferite. Acest pre-fulger se ramifică ca crengile copacilor. Între timp, pe suprafața pământului se produce o acumulare de încărcări pozitive, care se acumulează în general pe obiectele mai înalte (pomi, turnuri, clădiri). Când pre-fulgerul se apropie de aceste zone pozitive, de aici se pornesc contra-descărcări. Dacă aceste contra-descărcări pozitive se întâlnesc cu pre-descărcările negative, care vin dinspre nori, se formează canalul de fulger. Iar prin acest canal se începe un tranport enorm de descărcări electrice. După formarea canalului de fulger, descărcările pozitive încep să migreze spre nori. Deci de fapt, ce vedem noi ca fulgerul propriu zis, este descărcarea principală, care este inversă (dinspe pământ, spre nori). Durata fulgerelor variază foarte mult, de la doar câteva sutimi de secundă, pănă la câteva secunde. Durata depinde de numărul de reformare a canalului de fulger. Sunt fulgere simple, cu o singură descărcare principală. În acest caz prin canalul de fulger trece o cantitate redusă de cantitate electrică. Însă uneori dupa descărcarea completă (neutralizare), canalul de fulger nu dispare definitiv. Dacă au mai rămas diferențe de descărcări electrice, procesul se repetă, iar fulgerul apare din nou. În unele cazuri mai rare, fulgerul se regenereaza de foarte multe ori (poate și de 10-15 ori).
Canalul de fulger este alcătuit din plasmă, care este un conductor electric foarte bun. Fulgerul este caracterizat prin valori fizice impresinante: încărcarea elecrtrică este mică, de doar cățiva Coulombi, dar curentul de intensitate este foarte mare (poate atinge chiar valori de 30000 Amperi). Descărcarea electrică uriașă din fulger produce o cantitate foarte mare de lumină, făcând vizibil fulgerul și de la mare distanțe. Surprinzător, diametrul unui fulger este de doar aprox. 2-3 cm.
Din cauza căldurii imense, generate de un fulger, în jurul canalului de descărcare, aerul se dilată foarte brusc, generând unde sonore, care se propagă în toate direcțiile, cu viteza sunetului (aprox. 333 m/s). Aceste unde sonore auzim noi ca tunete. Prin intervalul de timp petrecut între fulger și tunet, putem aproxima distanța medie la care a fost fulgerul. Dacă după fulger tunetul se aude în 3 secunde, acest lucru înseamnă, că fulgerul a fost la 3 x 333 m, adica la aprox. 1 km distanță de noi. Fiecare 3 secunde înseamnă 1 km în plus.
